O ploaie calda de vara la Casa Domneasca de la Brebu
Daca ar avea gura ar vorbi. Si parca are. La o sueta aflam mai multe despre ea.
Ansamblul ctitorit de Matei Basarab in 1650 si desavarsit de Constantin Brâncoveanu in 1689 este asemanator palatelor brancovenesti ce au avut nu numai rosturi gospodaresti, cu pridvoare pentru odihna, ci si rosturi militare. Zidurile exterioare au fost totodata si ziduri de aparare cu metereze de tragere si poduri de straja. Intrarea in incinta intregului complex arhitectural se face pe sub clopotnita, care este o constructie masiva din caramida aparenta cu patru nivele, avand inaltimea de 27m.
Alaturi de biserica, in incinta manastirii, ctitorul a ridicat case incapatoare, de locuit in timpul verii, care au fost construite odata cu cetatea, turnul si biserica.
Pritvorul casei domnesti in care voievodul isi petrecea verile ne ofera o priveliste minunata asupra bisericii si a curtii interioare.
Cand am ajuns la Casa Domneasca de la Brebu a inceput sa ploua, dar asta nu ne-a oprit sa ne bucuram de minunatul loc in care ne aflam. Ploaia nu a facut decat ca verdele sa fie mai verde iar rosul sa fie mai rosu.
Sub încăperea de la intrarea din curte, o uşă dublă de stejar masiv duce la marile pivniţe ale acestei construcţii.
In dreapta casei, in zidul ce inconjoara edificiul se observa o portita care ne duce la parcul din spate. Parcul are deschidere la un lac, iar mama ne povesteste ca si parcul si lacul faceau parte din ansamblul ctitorit de Matei Basarab. Magia locului este unica si imi este aproape imposibil s-o descriu.
Ploaia care nu vrea sa se mai opreasca ne determina se ne luam la revedere de la casa domneasca. Ne pare rau ca plecam, dar sigur ne vom reintoarce.
http://picasaweb.google.com/criniculae/09052010Brebu?feat=email#
.JPG)
