Micul Trianon de la Floresti

Mergand pe DN1 pe traseul Bucuresti - Brasov aproape la jumatatea distantei dintre Ploiesti si Campina se afla localitatea Floresti, care chiar daca la prima veder nu-ti spune nimic ascunde o comoara nepretuita. Din drumul national faci la stanga (daca vi dinspre Bucuresti) sau la dreapta (daca vi dinspre Brasov) urmand indicatorul de Floresti. Mergi pana la iesirea din localitate, unde pe stanga o sa vezi o plantatie electrica impresionanta, iar pe dreapta se vad printre case niste ruine. Din sosea si chiar mergand pe ulita de la intrare nici nu banuiesti ce comoara sta ca frumoasa din padurea adormita.

Bun venit la Palat!

Intrare proiectata de catre arhitect se afla in partea opusa a portii ruginite pe unde se poate intra acum. Ajungi la aceasta daca urmaresti ruinele zidului.

http://ioanpenu.blogspot.com/2010/05/creativitate.html

Palatul Cantacuzino de la Floresti

Gheorghe Grigore Cantacuzino (1833-1913), s-a hotarat sa construiasca pentru nepoata sa principesa Alice Cantacuzino un palat cum nu s-a mai vazut pe la noi, asemanator cu Micul Trianon de la Versailles. La Floreşti s-a aflat vreme de sute de ani moşia familiei Cantacuzino.

Grigore Cantacuzino, zis şi Nababul, datorită averii sale imense, politician cunoscut in epocă, a vrut să lase in urma sa un edificiu cum nu mai exista pe Valea Prahovei. A tocmit pietrari şi maeştri zidari din Franţa şi i-a cerut arhitectului Ioan Berindei să facă un proiect similar cu al Palatului Micul Trianon de la Versailles. Demarate in 1911, lucrările erau aproape terminate in 1913, cănd a murit Nababul, mai trebuiau făcute doar unele finisaje interioare.

Fatada placata cu calcar de Albesti, are 10 coloane in stil neoclasic grupate in perechi.
Cuprindea 365 de dormitoare (cate unul pentru fiecare zi a anului) 7 Sali de bal si era asezat intr-un parc dentrologic de 150 ha, cu apeducte, terenuri de golf si echitatie.

Palatul era aproape terminat in 1940, cand a fost lovit de cutremur. Cel de-al doilea razboi a determinat oprirea lucrarilor de refacere si consolidare. Pănă in 1948, la naţionalizare, el nu a fost locuit. Puterea comunistă l-a folosit drept casă de odihnă pentru salaraţii M.A.I pănă prin anii 1960, cănd a intrat in proprietatea Primăriei din Floreşti.
Cum intri pe porţile ruginite şi parţial distruse, se vede mai intăi un turn construit in stil medieval. Scara interioară este prăbuşită.