Cotele apelor Dunarii – de la Drobeta Turnu Severin la Bazias
De mult ne-am dorit sa mergem pe Dunare, sa descoperim aceasta forta a naturii care trece prin tara noastra si care in drumul ei lasa un peisaj unic. In acest episod sau mai bine zis concediu am parcurs segmentul Drobeta Turnu Severin – Bazias.
Traseul a fost urmatorul:
iar intoarcerea a fost prin Oravita, Anina si Baile Herculane.
Am inceput de dimineata explorand Drobeta Turnu Severin in cautarea Turnului de Apa si a Piciorului Podului lui Traian. Cautarea nu a fost de loc usoara. Turnul cu Apa nu a fost foarte greu de gasit dar accesul la Piciorul Podului lui Traian a fost o aventura frustranta, deoarece Muzeului Regiunii Portile de Fier era inchis pentru renovare. Pentru a ajunge la obiectivul nostru am intrebat localnicii care ne-au indrumat catre port de unde am mers pe un drum neasfaltat pana la ruina cautata.
Atat a mai ramas din cel mai lung pod al Imperiului Roman (1135m) construit intre anii 103 si 105 de arhitectul Apolodor din Damasc.
O alta constructie de atractie turictica este Castelul de apa construit pentru alimentarea cu apa a orasului intre anii 1910 si 1913.
Am lasat Drobeta Turnu Severin in urma si ne-am intreptat spre Orsova si apoi catre golful Mraconia de unde cu barca cu motor ne-a dus pe Dunare prin Cazanele Mici si Cazanele Mari vizitand Grota Veterani si Pestera Ponicova.
Pe acest traseu primul lucru care iti sare in ochi este Statuia lui Decebal, care este cea mai mare sculptura in piatra din Europa (Inalta de 40 m si lata de 25 m).
Ideea construirii acestei statui i-a apartinut unui controversat istoric amator, Iosif Constantin Dragan (om de afaceri), si l-a costat peste un milion de dolari.
In comparatie cu sculpturile realizate pe Muntele Rushmore, a caror realizare a durat timp de 14 ani (1927-1941), la acel proiect lucrand peste 300 de sculptori-alpinisti, statuia regelui Decebal s-a desfasurat pe parcursul a zece ani (1994-2004), la realizarea ei lucrand 12 oameni. Pentru modelarea stancii s-a folosit peste o tona de dinamita.
Chiar in fata statuii, dar pe malul sarbesc, se gaseste de aproape 2000 ani o placa memoriala antica ("Tabula Traiana"), monument ridicat de adversarul regelui Decebal, imparatul roman Traian, pentru a marca marsul trupelor imperiale romane spre Dacia si a comemora victoriile Imperiului Roman asupra regatului dac in anul 105. Sub fata lui Decebal se gaseste o inscriptie in latina: "DECEBAL REX - DRAGAN FECIT" ("Regele Decebal - facuta de Dragan"). Prin constructia acestei statui modelata In munte, Iosif Constantin Dragan a dorit sa demonstreze intaietatea romanilor in formarea culturii europene, pornind de la premisa ca identitatea culturala a romanilor poate fi definita in primul rand prin componenta ei daco-traca.
Urmatorul obiectiv care te incanta pe acest traseu este Manastirea Mraconia care a fost ridicata pe locul unui fost punct de observatie si dirijare a vaselor de pe Dunare, deoarece din cauza reliefului, nu putea avea loc trecerea simultana a doua vase.
Cuvantul "Mraconia" inseamna "loc ascuns" sau "apa intunecata". Manastirea Mraconia a cunoscut toate vitregiile istoriei, incepand de la pustiirea navalitorilor, plata peschesului, stapaniri straine si pana la a fi inghitita de apa. Atestata documentar de la 1453, Manastirea Mraconia este distrusa in timpul razboiului ruso-austro-turc dintre anii 1787 si 1792, fiind refacuta si demolata din nou in 1968.
Construirea hidrocentralei de la Portile de Fier I realizata in anul 1967 a facut ca asezamantul sa fie demolat, ruinele sale fiind inundate de apele Dunarii. Manastirea nu a mai primit dreptul de a fi reconstruita in alt loc. Datorita soartei sale, aceasta a ajuns sa fie cunoscuta sub numele "Manastirea de sub ape, Mraconia".
Dupa anul 1989, Mitropolia Olteniei a avut initiativa reinfiintarii Manastirii Mraconia, iar in anul 1993 se pune piatra de temelie a noii biserici, pentru ca in 1995 sa se reinfiinteaza acest asezamant. Lucrarile au fost terminate in 1999-2000 iar actuala biserica poarta hramul Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil si Sfanta Treime.
Barca face un popas la Pestera Veterani. Pestera este cunoscuta din timpuri stravechi, fiind consacrata de daci drept sanctuar al zeului Zamolxis. Sapaturi adanci au scos la iveala o multime de oase provenind de la pasari iar ghidul ne-a spus ca „Omul primitiv folosea pestera si pe post de sanctuar, aici efectuand ritualuri. Se aduceau ofrande zeilor, chiar si dacii veneau aici si il venerau pe Zamolxis. Pasarile erau sacrificate pe acest altar. Interesant este faptul ca, dimineata, timp de aproape o jumatate de ora, razele soarelui patrund prin deschizatura aflata la o Inaltime de circa 15 metri si cad perpendicular pe acest altar. Acesta pare a fi momentul cand se sacrificau pasari pentru venerarea zeilor.”
Pestera a fost folosita si ca adapost de lupta in incaierarile dintre armatele turcesti si austriece, putand adaposti 700 de ostasi. Gura pesterii se putea Inchide cu o stanca si accesul in pestera se face numai de pe Dunare. Fantana din centrul grotei a fost construita de prizonierii turci.
Cea mai mare pestera din Clisura Dunarii, Pestera Ponicova a primit dea lungul anilor mai multe denumiri: pestera de la Gura Apei sau Pestera liliecilor.
Accesul in pestera se face din trei locatii. Intrarea principala, fiind si cea mai accesibila este situata in Cheile Ponicovei unde se ajunge din DN57 coborand pe langa podul de peste paraul Ponicova, care s-a adancit In calcare, a format un pod natural, apoi strabate pestera formand un sistem de galerii etajate si se varsa subacvatic In Dunare. O alta intrare se afla la un nivel superior fata de prima dar este mult mai greu accesibila, fiind preferata de iubitorii de alpinism. Pestera prezinta o a treia intrare situata la nivelul actual al Dunarii, la care se ajunge cu salupa, parcurgand 500 m pe sub peretele Ciucarului Mare pana la gura pesterii.
Dupa ce am terminat traseul pe apa ne-am continuat drumul pe sosea pana la Bazias. Constructia hidrocentralei de la Portile de fier a dus la disparitia multor asezari de pe Dunare si imlicit multe comori istorice sunt ascunse sub ape.
Pe malul stang al Dunarii, la 4 km In aval de localitatea Svinita (judetul Mehedinti), se afla trei turnuri dintre care unul nu mai este vizibil, pentru ca la Inceputul secolului trecut gheturile de pe Dunare l-au naruit, iar ce a mai ramas a fost acoperit de apele fluviului. Cetatea Tri Cule (Tri Kule sau Triculi), a fost ridicata In secolul al XV-lea pentru a opri expansiunea otomana spre vest.
Cetatea Dranko din satul de odinioara Drencova a fost situata pe malul Dunarii. Probabil ca a fost construita In jurul anului 1419. Initial a fost proprietatea ordinului cavalerilor germani, iar apoi a familiei Iancu de Hunedoara. Fiind o cetate de granita a fost atacat de mai multe ori, chiar si ruinat de turci. Ruinele au fost Inconjurate de apele Dunarii si de atunci sunt spalate necontenit, fiind condamnate la pierire.
Dupa amiaza ne-a prins la Bazias, locul unde vroiam sa ajungem, aici am mancat bors de somn si saramura de somn la cabana Apus de Soare. Cabana este cam singurul loc de agrement din Bazias dar gazda este primitoare si ne-a povesti despre istoria locului.
Ne-a aratat poze vechi si ne-a povestit cum Bazias era un adevarat port la Dunare acum multi ani, si chiar aici a fost construita prima cale ferata de pe teritoriul Romaniei intre Baziaș și Oravița.
A doua zi am parcurs acelasi traseu dar pe celalalt mal al Dunarii, pe la sarbi. Este mai frumos malul romanesc decat cel sarbesc, dar trebuie trecuta granita pe la Portile de Fier. Malul romanesc este plin de poduri construite pe stanci, pe cand cel sarbesc este plin de tunele.
Peisajul de pe malul sarbesc este mirific: cazanele, chipul lui Decebal, iar pe partea lor este monumentala Cetatea Golubaț (Golubac este un orașel portuar fosta fortareața).
